Erotismul este prima contrafacere a iubirii, a exigentei spirituale de convietuire si existentei in doi. El reprezinta inceputul fragmentarii vietii interioare, a instrainarii persoanei de fiinta sa sponsala ideala. Din dorinta erotica emana si se dezvolta erotismul. Taina erotismului, la randul ei, este taina dezbinarii, a dezintegrarii. Acolo unde se realizeaza iubirea, care este singura si adevarata unire, ingemanand doua persoane, acolo nu exista erotism si desfrau. Erotismul inseamna despartire, caci el transforma intotdeauna persoana in obiect, iar inceputul acestei transformari il pune dorinta ca atractie erotica. De fapt, dorinta este aceea care face dintr-o persoana de sex opus un obiect al atractiei si tot ea schimba un scop al unei regasiri intr-un mijloc de satisfactie. Intreaga dinamica a erotismului este tributara acestei transformari a mijlocului in scop. Don Juan, ca sa ne folosim de un model erotic, este un inselator, el nu-si iubeste decat propria-i dragoste sau dorinta erotica si detesta adevarul persoanei umane. El nu iubeste nici o femeie anume, el cauta imaginea fata de care orice femeie este o copie imperfecta. Iubirea pentru iubire, daca aceasta se poate numi cumva iubire, este de fapt motivatia intema a erotismului, contrafacerea adevaratei iubiri.

In aceasta psihologie de atractie devenita erotism, nu exista comuniune cu nimeni, nu exista nici o sete de unire, ea fiind o stare de suflet care instraineaza persoana de persoana, fara a se putea realiza vreodata taina conjugala. In stihia erotismului, sexul se izoleaza de viata integra a persoanei, se desprinde de om si de cosmos, devine inchis si confundat in sine. Orice deschidere a fiintei conjugale catre un cosmos transfigurat in Hristos este direct opusa erotismului. Caci iubirea adevarata este totdeauna cosmica, necesara armoniei universale, predestinatiilor divine. Din natura cosmica a iubirii, a realizarii unirii dintre divin si creat, rezulta inevitabil ca nu poate exista iubire neimpartasita, unilaterala, "egoista", caci iubirea aduce cu sine unirea celeilalte diviziuni ale existentei. Sensul daruirii in iubire nu atarna decat de principiul exclusivitatii, care asigura fiintei conjugale integritatea, iar persoanei umane castitatea.

Din “Adevarul si frumusetea casatoriei”, Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan